Page: 2 : 1
Cahul
:
 Poetry 2005-10-19 (5486 hits)
Călugărenii
:
Poetry 2005-10-19 (4556 hits)
Cântec
:
Poetry 2005-10-19 (4846 hits)
Cântec
:
Poetry 2005-10-19 (4574 hits)
Cântec național
:
Poetry 2005-12-02 (4669 hits)
Cântece și sărutări
:
Poetry 2005-12-02 (4366 hits)
Căpitanul de vânători
:
Poetry 2006-08-26 (4212 hits)
Căprița de aur
:
Poetry 2006-08-26 (4046 hits)
Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel mare
:
Poetry 2005-12-02 (13169 hits)
Cetatea Albă
: (Akerman)
Poetry 2005-12-02 (5016 hits)
Codrul Cosminului
:
Poetry 2005-12-02 (7608 hits)
Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
:
Poetry 2005-04-05 (4440 hits)
Consiliul secret
:
Poetry 2005-12-02 (4113 hits)
Copilașii
:
Poetry 2005-12-02 (4321 hits)
Copilul din casă
:
Poetry 2005-12-02 (5261 hits)
Cornul lui Sas
:
Poetry 2005-12-02 (4480 hits)
Cupa lui Ștefan
: legendă istorică
Poetry 2004-03-02 (7039 hits)
Deșertul
:
Poetry 2006-08-26 (4201 hits)
Domnul Mavrogheni
: legendă istorică
Poetry 2004-03-02 (5397 hits)
Dromichete
:
Poetry 2006-04-19 (4606 hits)
Dumbrava Roșie
:
Poetry 2010-01-17 (8171 hits)
Elegie la o tânără fată
:
Poetry 2006-04-19 (5200 hits)
Fata de la Cozia
: legendă istorică
Poetry 2004-03-02 (7725 hits)
Fata popii
:
Poetry 2005-03-04 (7232 hits)
Fluturașul
:
Poetry 2010-03-05 (8334 hits)
ÃŽntoarcerea lui Mihai
:
Poetry 2005-04-09 (4725 hits)
Invocație
:
Poetry 2009-07-12 (3259 hits)
La o viorică
:
Poetry 2010-01-23 (5478 hits)
La România
:
Poetry 2009-11-25 (3985 hits)
Lui Alecsandri
: 07.08.2004
Poetry 2004-08-07 (4396 hits)
Mărioara
: legendă istorică
Poetry 2004-03-02 (6039 hits)
Mihai pădurarul
:
Poetry 2009-01-27 (4139 hits)
Mihai și călăul
:
Poetry 2009-07-14 (6839 hits)
Mihnea și baba
:
Poetry 2005-04-05 (8484 hits)
Mircea cel mare și solii
:
Poetry 2009-01-27 (6982 hits)
Mircea la bătaie
:
Poetry 2009-01-27 (3970 hits)
Mireasa mormântului
:
Poetry 2004-03-02 (5560 hits)
Moartea lui Mihai Viteazul
:
Poetry 2003-10-30 (10349 hits)
Monastirea Putna
:
Poetry 2005-07-19 (4791 hits)
Muma lui Ștefan cel Mare
:
Poetry 2005-09-06 (195158 hits)
Muma tânără
:
Poetry 2009-11-25 (3986 hits)
Năvala lui Þepeș
:
Poetry 2009-01-27 (4155 hits)
O fată tânără pe patul morții
:
Poetry 2005-04-05 (8783 hits)
Se scaldă
:
Poetry 2005-12-08 (3978 hits)
Singuratatea
:
Poetry 2005-06-21 (6024 hits)
Ștefan la moarte
:
Poetry 2009-01-27 (4076 hits)
Un ostaș român închis peste Dunăre
:
Poetry 2009-01-27 (3706 hits)
Visul lui Ștefan cel Mare
:
Poetry 2009-01-27 (10788 hits)
Ziua bună la țară
:
Poetry 2009-11-25 (3395 hits)
Page: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Biography Dimitrie Bolintineanu
Dimitrie Bolintineanu (n. 1825 Bolintin-Vale - d. 20 august 1872, București) a fost un poet român, om politic, participant la Revoluția de la 1848 și diplomat.
Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine, părintele lui, Ienache Cosmad, a venit în țară din Ohrida. În puțini ani ai tatălui său Ienache își făcu în Valahia o situație acceptabilă. Arendaș, mic proprietar, apoi subprefect, cu reședința la Bolintin, sat aproape de București; el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut, Dimitrie, o avere care să-l scutească de griji.
Orfan de ambii părinți încă din 1831, tânărul a fost crescut de rude mai avute. Se susține de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe funcționărești. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat, în 1843 - secretar la departamentul „pricinilor suditești". Printr-un misterios concurs de împrejurări, e ridicat, în 1844, la rangul de pitar. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morții", prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (și invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii), a jucat probabil un rol decisiv. Poemul "O fată tânără pe patul morții" era o imitație după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră") de André Chénier, și a fost publicat în "Curier de ambe sexe".
La fel ca alți pașoptiști, tânărul nu se trudi prea mult să intre în grațiile principelui. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". Cooptat în Frăția și în Asociația literară, a adoptat rapid mentalitatea de carbonar.
În acel timp se formase în București Asociația literară, sprijinită de frații Alexandru și Ștefan Golescu care trimiseră pe la sfârșitul anului 1845 pe Bolintineanu la Paris. Plecat la Paris în 1845, cu o bursă din partea Asociației literare, audiază și el cursurile lui Jules Michelet, Edgar Quinet și Adam Mickiewicz. Nu trăiește decât pentru Revoluția pe care o presimte. Când aceasta izbucni la Paris, în februarie 1848, tinerii studioși hotărâră să se întoarcă în țară. Conjurații îi dădură un rol de prim-ordin, acela de a stabili contacte cu revoluționarii din Bucovina, ceea ce poetul nu putu să facă. Aga poliției, Ion Manu, îl „mirosise" și, refuzându-i pașaportul pentru Moldova, îl amenințase cu un arest la „mănăstire". Ar fi avut, poate, parte de el, dacă nu izbucnea revoluția...
Și la 1848 revoluția a adus o explozie gazetărească. Dacă C.A. Rosetti scosese, imediat după izbândă, "Pruncul român", Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". Era o foaie mică, de patru pagini, cu doar două coloane pe fiecare față, dar redactorul-șef avea proiecte mari. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice și al progresului social", pe potriva modelului francez - Le Peuple souverain.
Izbucnind revoluția din 1848, reveni în țară și redactă împreună cu Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac ș. a. "Poporul suveran", dar - căzând revoluția - a fost exilat și se duse în Transilvania, apoi la Constantinopol și în fine la Paris ca să-și continue studiile întrerupte.
Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iași, dar Poarta nu i-a permis intrarea în țară și atunci a făcut călătorii prin Palestina, Egipt, Siria, Macedonia, descriindu-le toate în publicațiuni diverse care cuprind adesea pagini pline de interes și scrise cu multă căldură.
Întorcându-se în țară la 1859, intră în politică și deveni ministru de externe, culte și instrucțiune publică. Prin stăruințele lui, ale lui Costache Negri și ale lui V. A. Urechia se înființează primele școli la românii macedoneni.
Pe la 1866 se retrase din viața politică, ocupându-se cu literatura, publicând drame în proză și în versuri, poezii epice, satirice, dar ducând o existență foarte nenorocită. De aceea nu după multă vreme se îmbolnăvi rău. Părăsit de toți își puse biblioteca la loterie și fu câștigată de Vasile Alecsandri și Costache Negri, care i-o lăsară drept mângâiere. Atunci, în urma intervenției unor amici, fu așezat la spitalul Pantelimon, unde muri, după scurtă vreme și fu îngropat în satul natal, fără nici o pompă, de câțiva amici personali, căci toată lumea uitase pe acest poet entuziast și patriot.
|
Recommended Reading
